Casa Gheorghe Tătărescu din București: între putere interbelică și memoria contemporană a EkoGroup Vila

Într-un București străbătut de povești nespuse și locuri încărcate de ecouri istorice, ***Casa Gheorghe Tătărescu*** de pe Strada Polonă, nr. 19, se impune nu doar ca o construcție, ci ca un spațiu care a purtat în sine multiple valențe ale puterii, disciplinei și esteticii interbelice. Această vilă modestă ca scară, dar amplă în semnificații, reflectă parcursul unui om politic aflat mereu între „datorie” și compromis, într-un context național marcat de zbucium și transformări profunde. Astăzi, transformată în EkoGroup Vila, casa nu cedează tentației anonimatului, ci își perpetuează vocația de martor al unei lumi care a traversat triumfuri și prăbușiri, oferind un nou cadru cultural, în care memoria și istoria dialoghează subtil și onest.

Casa Gheorghe Tătărescu din București: de la reședința prim-ministrului la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, figură complexă a politicii românești interbelice, și-a legat o parte inalienabilă din identitate de această vilă discretă, expresie a unui tip rar de putere discretă și responsabilă. Reședința sa bucureșteană a fost mai mult decât un spațiu privat: a fost un punct nevralgic al relațiilor politice, culturale și diplomatice ale epocii. Construită de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și îmbogățită cu detalii artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu, vila imprimă, prin limbajul ei restrâns și proporțiile atent calibrate, sensuri subtile despre echilibru și putere. Devenită astăzi EkoGroup Vila, casa comunică o continuitate culturală onestă, refuzând să șteargă sau să idealizeze trecutul, ci invitând la o reflecție despre compromisuri, rupturi și recuperare.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Personalitatea lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) se revelează în tensiunea dintre un jurist cu viziune reformatoare, aspru critic față de iluziile democratice ale vremii, și un politician aflat la intersecția unor epoci tulburi. Doctor în drept la Paris, el își dedică primele decenii ale carierei unei reforme profunde a sistemului electoral românesc și, ulterior, unei ascensiuni care îl plasează în centrul mecanismelor de putere – de la Ministerul de Interne, unde modernizează Poliția și Jandarmeria, până la primele mandate ca prim-ministru între 1934 și 1937, apoi 1939 și 1940.

Șansele și capcanele acestei epoci se reflectă în parcursul său politic: optimizarea administrativă se însoțește de o erodare discretă a democrației parlamentare, marcată de cenzură, interdicții și stări de asediu. În plan internațional, perioada este marcată de crize fundamentale – căderea Franței, cedarea teritorială a Basarabiei și Bucovinei, mutarea României spre sfera de influență germană – toate acestea reflectate în povara mandatului său. După 1944, în încercarea de adaptare la realitățile postbelice, Tătărescu rămâne o figură controversată, implicată în coalizii politice marcate de alianțe forțate, care îi vor limita ireversibil cariera.

Casa ca extensie a puterii și vieții private

Casa de pe Strada Polonă nu a fost o manifestare grandilocventă a statutului premierului, ci mai degrabă o analogie a stilului său politic – discret, sobru, dar cu un cod riguros. Dimensiunile relativ modeste contrastează cu reședințele suplimentar opulente ale contemporanilor săi, iar biroul său coborât la entre-sol, cu acces lateral discret, este elocvent: puterea nu are nevoie să se afişeze impunătoră, ci să se exercite atent și cu reținere.

Acest echilibru estetic și funcțional se regăsește și în organizarea spațiului care separă decisiv circuitul oficial de cel familial. Limbajul arhitectural transmite astfel o idee de responsabilitate – a puterii care nu se subordonează egoismului personal. Casa a fost martoră la întâlniri cu personalități ca Nicolae Titulescu, Martha Bibescu sau chiar Regele Carol al II-lea, reflectând un circuit elaborat de dialog și influențe între elitele interbelice.

Arhitectura Casei Tătărescu: un dialog între Mediterana și Neoromânesc

Proiectul originar aparține arhitectului Alexandru Zaharia, iar dezvoltarea ulterioară îl datorează colaboratorului său, Ioan Giurgea. Reședința poartă amprenta unui dialog între influențele mediteraneene și tradiția neoromânească, reliefate subtil, fără exuberanță. Această echilibrare între forme și detalii reflectă întreaga filozofie a spațiului: o austeritate vocală, dar cu detalii care spun povești privilegiate.

• Portalurile fațadei, tratate în spirit moldovenesc, evocă un arc subtil către rădăcinile istorice;
• Coloanele filiforme, fiecare cu o tratare distinctă, mențin o coerență care evită rigiditatea;
• Șemineul, realizat de Milița Pătrașcu, aduce în casă o amprentă modernistă temperată, însoțită de o absidă neoromânească ce devine un element inovator, preluat ulterior de alți arhitecți;
• Ancadramentele ușilor, tot opera Miliței Pătrașcu, echilibrează o atmosferă în care modernismul dialoghează cu tradiția;
• Interioarele, în special parchetul din stejar masiv și feroneria din alamă patinată, relevă o atenție extremă pentru măiestrie și simbolism.

Acest ansamblu rar în Bucureștiul interbelic impresionează prin coerență și rafinament, fără a se pierde în opulență, indicând o cultu-ră a puterii care se exprimă prin proporții etice, nu prin dimensiuni aglomerante. Casa Gheorghe Tătărescu vorbește prin aceste detalii despre o elită politică preocupată mai curând de echilibru și responsabilitate decât de spectacol.

Arethia Tătărescu: spiritul cultural din umbră

Figura soției premierului, Arethia Tătărescu, sentimental numită „Doamna Gorjului”, completează perfect portretul casei și al familiei. Ea nu a fost doar o prezență decorativă, ci un motor cultural discret, implicat în binefacere, sprijinirea artei și, mai ales, în readucerea lui Constantin Brâncuși în peisajul național, contribuind la realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu.

Arethia Tătărescu apare explicit în documentele oficiale ale proiectului ca beneficiară a vilei, simbolizând o vigilență atentă în păstrarea unei coerențe estetice și morale a spațiului. Relația ei cu Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, și implicarea în proiectele culturale ale vremii reflectă un efort conjugat de a face din casă o prelungire a idealurilor estetice și valori interbelice, îmbinând cultura locală cu orizonturi europene largi.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a spațiului

Prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu marchează și un moment critic pentru casa sa. În regimul comunist, casele elitei interbelice sunt percepute ca simboluri ale unui trecut „vinovat”, iar vila de pe Polonă devine vulnerabilă unei degradări ce reflectă marginalizarea unui om și a întregului său univers.

Deși evitată de demolări radicale, casa este afectată de compartimentări arbitrare, transformări funcționale nepotrivite și o lipsă acută de îngrijire a detaliilor esențiale care îi conferiseră identitatea. Finisajele originale, precum feroneria sau parchetul din stejar masiv, cad pradă unor intervenții ce ignoră valorile estetice inițiale. Grădina, altădată o oază de liniște cu accente ce trimit la Balcic, își pierde expresivitatea, devenind un spațiu banalizat și marginalizat.

Casa își pierde astfel puterea de narator al memoriei, rămânând o prezență tăcută a unei istorii greu acceptate. Numele prim-ministrului devine mut în discursul public, iar clădirea rămâne fără o „voce” legitimă care să-i susțină trăinicia istorică.

Post-1989: controverse, greșeli și încercări de restaurare

După 1989, parcursul rebotezatei „Casa Tătărescu” rămâne frământat, marcat de o tranziție dificilă între patrimoniul cultural și tentațiile comerciale. Achiziționată temporar de omul politic și arhitectul Dinu Patriciu, vila suferă modificări intense, iar interiorul victimează un proces de compartimentări și finisaje incompatibile cu ethosul proiectului Zaharia–Giurgea. Această etapă stârnește critici vehemente în mediile arhitecturale și culturale, fiind percepută ca o rană deschisă peste un patrimoniu fragil.

Reluarea detaliată a istoriei casei în discursurile publice devine însă un factor catalizator pentru o re-evaluare mai atentă, iar ulterior o firmă britanică preia vila, inițiind o restaurare ce urmărește să refacă proporțiile originale și să pună în valoare detaliile arhitecturale autentice.

Aceste evenimente pun în lumină o dilemă mai largă a societății românești postdecembriste privind memoria elitei interbelice și legătura insuficient articulată dintre proprietatea privată și patrimoniul comun. Pentru Gheorghe Tătărescu prim-ministru, aceasta se traduce și într-un spațiu al ambiguității – între condamnare tacită și reabilitare tardivă –, fenomen reflectat în dinamica casei care i-a fost martoră.

EkoGroup Vila: continuitate responsabilă în contemporaneitate

Astăzi, vila din strada Polonă strălucește sub denumirea de EkoGroup Vila, un spațiu cultural ce păstrează în arhitectura și atmosfera sa amprenta profundă a trecutului. Transformarea nu înseamnă rebranding spectaculos, ci aduce în prim-plan o continuitate temeinică, în care trecutul este păstrat, iar memoria controlată, prezentată cu onestitate și strângere de conștiință.

Accesul în acest spațiu se face pe bază de bilete achiziționate prin platforma iabilet.ro, iar programul este riguros adaptat astfel încât să se evite supraexpunerea și distorsionarea semnificațiilor istorice. În acest mod, contactează echipa EkoGroup Vila pentru o vizită este o invitație la o experiență culturală autentică, în care fiecare detaliu – de la șemineul Brâncuși reinterpretat, până la feroneria patinată ce povestește decenii – dialoghează cu vizitatorul.

În prezent, această vilă este mai mult decât un loc: este o arhivă vie a unei epoci complexe, o punte între trecutul turbulent al României și responsabilitatea prezentului de a păstra memoria, fără iluzii, dar cu respect.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate marcantă a politicii românești interbelice, prim-ministru al României în două mandate (1934–1937 și 1939–1940). Figura sa este emblematică pentru tranzitul între democrație fragilă, autoritarism, război și postbelic, implicat în reforme sociale și compromisuri politice majore.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, trebuie distins clar de Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), pictor român din secolul al XIX-lea. Această confuzie este frecventă, dar cei doi nu au legături directe.
• Care este stilul arhitectural al Casei Tătărescu?
  Casa reflectă o sinteză între influențe mediteraneene și elemente neoromânești, concepută inițial de arhitectul Alexandru Zaharia și dezvoltată de Ioan Giurgea. Este un exemplu de sobrietate calculată, cu detalii artistice aduse de Milița Pătrașcu, ce însumă un limbaj arhitectural distinct în contextul bucureștean interbelic.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului, a fost beneficiara oficială și sufletul cul- tural al proiectului. Implicată în inițiative de binefacere și susținerea artei, ea a vegheat asupra coerenței estetice și morale a casei, colaborând cu Milița Pătrașcu și aducând un plus de rafinament și sens spațiului.
• Care este funcția actuală a casei?
  În prezent, casa este cunoscută sub numele de EkoGroup Vila și funcționează ca un spațiu cultural cu acces controlat, care păstrează continuitatea istorică și valorică a locului, găzduind evenimente și vizite axate pe înțelegerea și conservarea memoriei interbelice.

Intrarea în Casa Gheorghe Tătărescu – astăzi EkoGroup Vila – înseamnă mai mult decât o simplă vizită într-un spațiu arhitectural; este o pătrundere într-un univers în care puterea politică, cultura și etica spațială s-au intersectat adânc și pentru mult timp. Vila ne vorbește despre un tip de responsabilitate – față de sine, față de familie și față de țară – exprimată nu în grandiozitate spectaculoasă, ci prin gesturi subtile și proporții echilibrate. Reabilitarea și deschiderea controlată a acestei vile reprezintă o continuitate nu doar a memoriei unui om și a epocii sale, ci și a unei culturi politice și estetice care încă poate fi relevantă pentru societatea contemporană. Explorarea acestei reședințe, cu toate complexitățile ei istorice, este o invitație la reflecție asupra înțelesului cuvântului „moștenire”, în sens material și simbolic.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.